Istoric

    Complexul „Furnica” face parte din Domeniul Regal Peleş şi a fost construit în 1889, an înscris pe poarta principală, marcând probabil încheierea lucrărilor. Din punct de vedere stilistic, complexul se înscrie în fenomenul istorismului târziu, în formula adoptată la toate clădirile domeniului Peleş, inspirată din arhitectura Renaşterii germane, datorată arhitecţilor Wilhelm von Doderer şi Johannes von Schulz, urmaţi de Karel Liman, care preia conducerea şantierului Peleş în anul 1894. Destinația inițială a construcției a fost aceea de "Corp al Ofițerilor de pe Furnica"; după naționalizare a trecut prin mai multe etape de reamenajare și reparații, avînd în ultimii ani funcțiunea de hotel.

    Având ca sursă de inspirație arhitectura Renașterii Germane, întregul domeniu Peleș emulează imaginea idealizată a satului/burg-ului germanic. Acest demers a condus la o ierarhizare foarte clară a construcțiilor: pornind de la prim-edificiul complexului, Palatul Peleș, ajungem la amplasamentul Furnica în zona periferică a acestei segmentări, o zonă în care primează aspectul utilitar și austeritatea. Aceasta poziționare în cadrul complexului trebuie înțeleasă însă tocmai prin prisma proiecției idealiste în care a fost conceput întregul ansamblu. În numele funcției de reprezentare, standardul general al execuției, bogăția detaliilor și măiestria tehnică sunt atât de ridicate încât chiar și pe palierul construcțiilor utilitare calitatea realizării este una excepțională, punctând parcă mai clar caracteristicile stilului arhitectural.

    Analizat ca o construcție izolată, fostul "Corp al Ofițerilor de pe Furnica" era o clădire articulată până la cel mai mic detaliu, iar astăzi încă se impune prin logica structurală și "kraft"-ul elementelor de lemn, prin varietate și unitate și, totdată, prin scara umană a unei compartimentări cu iz arhaic. Exploatarea construcției de după perioada monarhiei a adus finisaje inadecvate, recompartimentări pripite, dotări tehnice implementate cu brutalitate și un regim de întreținere superficial.

    Programul de arhitectură de tip hotelier pe care "Furnica" îl are acum poate fi considerat un câștig din punct de vedere al relevanței culturale, pentru că se adresează unui utilizator direct, pentru că devine deschis parcursului, ocupării și interacțiunii în timp. Din punctul de vedere al politicilor de management al patrimoniului, reamenajarea ansamblului este o ocazie de investigare a felului în care percepem un obiect construit acum mai bine de 100 de ani. Tema autenticității interpretate prin sensibilitatea unei memorii subiective, puternic marcată afectiv de o istorie încă neînțeleasă pe deplin este un subiect larg dezbătut în spațiul cultural contemporan. Instrumentele cu care se poate încerca reactivarea memoriei se vor suprapune cu specificul funcțiunii, care are un caracter în principal degajat emoțional, orientat către recreere și deconectare.